Savoarea imbatabilă a clipei prezente

Sunt un om pentru care a trăi a echivalat multă vreme cu a alerga, a face, a descoperi, a seta noi obiective și atinge noi performanțe. Indiferent de nivelul de stres, dinamismul și adrenalina acelor momente reprezentau motorul vieții mele de atunci. Nici chiar cele două momente de epuizare profesională sau burnout nu m-au condus spre schimbări semnificative.

Multă vreme am crezut că există doar acest mod de a ființa, de a fi, a trăi. Într-o bună zi, maratonul vieții de corporație s-a încheiat și în liniște am ascultat noile planuri pe care Viața mi le pregatise.

Viața iubește echilibrul și gasește mijloacele pentru a ne îndruma spre armonie și echilibru. După mulți ani în care m-am bazat pe energia mea yang, sosise momentul să mă împrietenesc cu energia mea yin.

Dupa câteva luni de yoga și meditație, au urmat cursuri de bodyART – o formă de mișcare bazată pe echilibrul yin-yang ce folosește elemente din yoga, tai-chi și gimnastică terapeutică precum și lucrul la un proiect de cercetare legat de mindfulness. Iată cum în această lume alertă, am fost provocată sa particip la un nou maraton – maratonul liniștii și al prezenței. Căutam soluția optimă pentru managementul stresului precum și un mod mai clar de a gândi și a fi în lume.

Cum toate poveștile au un început și această poveste va începe firesc cu definirea conceptului de mindfulness, atât de uzitat în aceste zile. Cuvintele pot descrie conceptul, însă doar experiența directa – trăirea și simțirea te pot aduce cu adevarăt în povestea mea.

De secole, mindfulness reprezintă un aspect central al antrenamentului mental al budiştilor. Termenul de mindfulness este traducerea în engleză a cuvântului sati din Pali, limba psihologiei budiste de acum 2500 de ani. Practica mindfulness reprezintă învăţătura de bază a acestei tradiţii, iar Sati are conotaţia de conştientizare, atenţie şi amintire.

Brown şi Ryan (2003) definesc conştientizarea şi atenţia sub umbrela conştienţei: “Conştiinţa cuprinde deopotrivă conştientizare şi atenţie. Conştientizarea este “radarul” de fundal al conştiinţei, monitorizând în permanenţă mediul intern şi extern. Cineva poate conştientiza stimuli, fără ca aceştia să fie în centrul atenţiei”.

Atenţia este procesul de concentrare conştientă a conştientizării, oferind o sensibilitate superioară unei game reduse a experienţei (Epstein, 1999). De fapt, conştientizarea şi atenţia sunt întreţesute, astfel încât atenţia scoate în permanenţă “figuri” din “fondul” conştientizării, rămânând centrată pe ele pentru diferite perioade de timp.

Mindfulness implică amintire, dar nu înseamnă a locui în amintire ci prespune să ne amintim să ne reorientam atenţia şi conştientizarea asupra experienţei curente cu inima deschisă, în mod receptiv. Reorientarea presupune intenţia de a ne abate de la reverie şi de a resimţi pe deplin momentul prezent.

Cuvântul mindfulness descrie un construct teoretic (idea de mindfulness), practici de cultivare a mindfulness-ului (practicile meditative) sau procese psihologice (mecanisme de acţiune la nivelul minţii şi creierului).

Câteva definiţii elementare sunt: “Conştientizarea clipă de clipă”, “A păstra conştiinta activă în faţa realităţii actuale (Hanh, 1976, p11), “Conştientizarea clară şi unică a ceea ce ni se întâmplă, de fapt, şi în noi în momente succesive ale percepţiei” (Nyanaponika, 1972, p.5), “Conştientizarea care apare când suntem atenţi, în mod deliberat, în momentul prezent, fără a judeca, la experienţa care are loc clipă de clipă” (Jon Kabat-Zinn, 2003, p.145)

Mindfulness nu poate fi cuprinsă pe deplin în cuvinte, fiind o experienţă subtilă nonverbală (Gunaratana, 2002). Există o diferenţă între a simţi un sunet în corp şi a descrie ce ai putea auzi.

Jon Kabat-Zinn, este pionierul cel mai important al mindfulness-ului în domeniul medical prin munca sa susţinută de peste două decenii.  În lucrarea sa „Mindfulness zi de zi – Oriunde vrei să mergi, acolo eşti deja” introduce idea de Mindfulness terapeutic şi defineşte mindfulness ca pe o conştientizare cu inima deschisă, clipă de clipă, fără judecată”,

În cadrul unei opinii consensuale în rândul experţilor, Bishop şi colegii săi (2004) au propus un model de mindfulness cu două componente:

“Prima componentă implică autoreglarea atenţiei, astfel încât să fie menţinută la nivelul experienţei imediate, permiţând astfel recunoaşterea crescută a evenimentelor mentale în momentul prezent. A doua componentă implică adoptarea unei anumite orientări faţă de experienţă, caracterizată prin curiozitate, deschidere şi acceptare” (p 232).

În esenţă, mindfulness înseamnă conştientizarea experienţei prezente cu acceptare.

Să-ți cultivi acceptarea, să fii recunoscător pentru momentul prezent, să înveți cum să simți clipa prezentă înseamnă să descoperi savoarea imbatabilă a acestui moment.