Savurează clipa prezentă și transformă-ți creierul #1

Conştientizarea sau starea de atenţie duce la transformarea vieţilor oamenilor. Starea de atenţie este un obiectiv universal pentru noi toţi, iar mindfulness este acea abilitate atenţională care face ca mintea să fie focalizată asupra momentului prezent.

În relaţiile de familie folosim frecvent termenul de “sintonie interpersonală”. Atunci când un părinte îşi focalizează atenţia asupra lumii interioare a copilului său, se declanşează modificări ale circuitelor neuronale şi acesta “se simte simţit”. În esenţă, copilul se simte vibrant, viu, relaxat în relaţie, ceea ce duce la rezilienţă şi longevitate. Prin practicile de mindfulness, îţi dezvolţi atenţia şi prezenţa şi ai şansa de a-ţi deveni cel mai bun prieten, fapt ce atrage dupa sine autoreglarea echilibrată, adică flexibilitate mentală, înţelegere de sine şi bunastare fizică. Are loc sintonizarea intra şi interpersonală, motiv pentru care practicarea mindfulness conduce la:

  • Sentiment interior de bunăstare (well-being) şi îmbunătăţirea capacităţii de a ne echilibra emoţiile – combaterea disfuncţiilor emoţionale, îmbunătăţirea tiparelor de gândire şi a mentalităţilor negative;
  • Îmbunătăţiri ale funcţiei imune şi funcţionarea organismului care conduc la vindecare, generează răspunsul imun, reducerea reactivităţii la stress şi au ca rezultat: bunăstare fizică (well-being);
  • Creşterea capacităţii de a avea relaţii interpersonale satisfăcătoare – astfel, se îmbunătăţesc relaţiile şi creşte capacitatea de a percepe semnalele emoţionale non-verbale emise de alţii; de a simţi lumile interioare ale celorlalţi şi de a experimenta compasiunea şi empatia.

Siegel, în cartea sa “Mindfulness şi neurobiologie” defineşte mintea ca un proces care reglementează fluxul de energie şi informaţii. Mintea umană este în acelaşi timp:

  • Situata în corp şi implică un flux de energie şi informaţii care are loc în interiorul corpului (inclusiv în creier)
  • Relaţională adica implică fluxul de energie şi informaţie care se petrece între oameni

Mindfulness înseamnă trezirea din viaţa trăită pe pilot automat şi a fi deschis faţă de ceea ce experienţele noastre de zi cu zi ne aduc în faţa, spre deosebire de viaţa pe “pilot automat”, trăită în mod rutinier, atenţia fiindu-ne orientată pe altceva decât ceea ce facem, care ne transformă în oameni goi, inerţi, cu o viaţă repetitivă, plictisitoare, lipsită de provocări, în care reacţionăm inconştient, fără a reflecta la diferitele modalităţi de a răspunde.

Atenţia conştientă nu înseamnă “centrare pe sine”, ci dezvoltarea unui set de aptitudini care ne îmbunătăţesc capacitatea de a avea relaţii cu ceilalţi, relaţii bazate pe starea de atenţie şi prezenţă.

A fi înseamnă a percepe natura profundă a modului în care funcţioneaza mintea. Ajungem să înţelegem acest lucru practicând Meditaţie Vipassana (meditaţia viziunii profunde), yoga, tai-chi, bodyART sau adoptând alte tipuri de practici bazate pe respiraţie. Importanţa conştientizării respiraţiei pentru procesele generale ale creierului conştient are ca rezultat:

  • Autoreglarea stării de bine
  • Orientarea către experienţa din prezent cu curiozitate, deschidere, acceptare şi iubire (CDAI)

Datorită stării de conştientizare abordarea experienţei care are loc aici-şi-acum se face cu curiozitate, deschidere, acceptare, iubire. Primul şi cel mai important pas este acela de a deveni cel mai bun prieten al tău, de a te te trata cu bunătate, blândeţe, respect, fapt ce determină un acordaj intrapersonal ce poate fi numit iubire de sine. Acest fapt conduce la longevitate emoţională, bunăstare interioară, sănătate fizică. Prin urmare, conştientizarea este o relaţie cu fiinţa interioară, proces numit şi sintonizare internă.

Aplicaţii medicale. Unul din cele mai importante proiecte este Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR) iniţiat de Jon Kabat Zinn (1990). Prin aplicarea practicii străvechi a atenţiei conştiente în afecţiuni medicale cronice (de la dureri de spate la psoriazis) a obţinut rezultate excelente ce au condus la reducerea suferinţei, îmbunătăţirea sistemului imunitar, accelerarea ratei de vindecare, îmbunătăţirea relaţiilor personale, sentimentului de bunăstare interioară. În esenţă, se poate vorbi de îmbunătăţiri din punct de vedere fiziologic, psihologic, interpersonal. În acelaşi timp, studiile certifică rezultate şi în cazuri clinice precum tulburări mentale, depresie cronică, borderline, dependenţe, tulburarea obsesiv compulsivă, tulburări alimentare, anxietate, stress post-traumatic.

Acceptarea situaţiei atrage dupa sine atenuarea luptei interne legate de cum ar trebui să fie viaţa şi cum este de fapt. În esenţă, nu mai există judecăţi disciminatorii, observăm senzaţii, imagini, sentimente, gânduri care vin şi pleacă. Situaţiile se abordează din poziţia CDAI (curiozitate, deschidere, acceptare şi iubire), fără un scop anume, cu intenţia de a exista şi experimenta existenţa fără judecată şi obiective de atins.

Rezultatul poate fi sintetizat într-un cuvânt cheie: discernământ. Când se descoperă că activităţile mintale sunt diferite de cine suntem noi cu adevarat, are loc detaşarea de “pălăvrageala minţii”, fapt eliberator care duce la alinarea suferinţei.

Practicile mindfulness pot face parte din procesul de formare al psihoterapeutului sau din munca sa împreună cu clientul (pacientul). Astfel, psihoterapeutul poate deveni un instructor de mindfulness-profesor aflat în relaţie sa cu pacientul/clientul. În acelaşi timp, prezenţa conştientă a terapeutului contribuie semnificativ la eficacitatea tratamentului propus.

 Atenţia conştientă ca relaţie ce promovează integrarea

Ca fiinţe sociale, ne străduim să înţelegem mintea, sentimentele, intenţiile şi atitudinile altor persoane. În conştientizarea atentă se cultivă starea de conştientizare a minţii faţă de ea însăşi şi se dezvoltă acele mecanisme neuronale necesare pentru a putea fi conştienţi de minţile altora. Abordarea CDAI (curiozitate, deschidere, acceptare şi iubire) conduce la o relaţie de ataşament sigur, generatoare de sintonie interpersonală şi intrapersonală.

Rezultatul ataşamentului sigur prin practici de conştientizare:

  • Relaţia mama-copil este similară cu cea dintre clinician-pacient şi conduce la creşterea numărului de fibre neuronale din zona cerebrală prefrontală.
  • Asocieri cu activitatea cortexului prefrontal – se activează diferite funcţii reglatoare în organism şi au loc echilibrarea emoţiilor, sintonizarea, gestionarea fricii, reacţii mai flexibile, înţelegere şi empatie

Sintonia promovează integrarea. Aşa cum menţionam anterior, în relaţia părinte-copil, copilul se simte văzut şi conectat, iubit şi perceput de părinte, trăind astfel sentimentul de stabilitate în clipa prezentă. Părintele rezonează cu starea interioară a copilului şi se produce sintonia. Aceasta devine o reală sursă de rezilienţă când acesta va creşte, ceea ce duce la creşterea capacităţii de autoreglare şi angajamentului în relaţii empatice. Sintonizarea interpersonală este o caracteristică fundamentală a unui ataşament sigur. Studiile arată ca există convergenţă între cercetările legate de ataşament şi cele legate de mindfulness (Siegel, Kabat-Zinn).

Funcţia prefrontală principal are rol în integrare. Firele lungi ale neuronilor prefrontali ajung pâna la zonele îndepartate şi diferenţiate ale creierului şi corpului. Aceasta legare a elementelor diferenţiate se numeşte integrare. Integrarea este un mecanism care stă la baza diferitelor căi ce conduc la bunăstarea interioară. (Siegel, 1999, 2001b, 2006)

Elementele de bază ale creierului. Creierul este partea cea mai importantă dintr-un sistem nervos ce cuprinde întregul corp; de aceea atunci când ne referim la cuvântul “creier” avem în vedere natura sa întrupată. Conexiunile neuronale se modifică drept răspuns la o anumită experienţă, proces numit neuroplasticitate, adică creşterea de noi neuroni, chiar şi la vârsta adultă (în hipocamp). Starea de prezenţă conştientă constituie o experienţă care poate avea ca rezultat promovarea neuroplasticităţii.

Mindfulness cuprinde circuite atenţionale, dar şi sociale şi ne oferă posibilitatea de a explora noi dimensiuni ale experienţei noastre conştiente la nivelul activităţii cerebrale (vezi neuroştiinţa socială, Cozolino, 2006 si Goleman, 2006). Rezultatele se obţin prin scanarea creierului (MRI) şi cu ajutorul dispozitivelor electrice de monitorizare (EEG sau teste asemănătoare).